Casa Gheorghe Tătărescu din București: un spațiu al memoriei politice și continuității EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, la Strada Polonă nr. 19, se înalță o vilă despre care vremea a vorbit mai mult prin tăcerea zidurilor ei decât prin ecoul discursurilor din interior. Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar un edificiu arhitectural, ci un martor tacit al unei epoci de cumpănă, un depozitar al puterii, al compromisurilor și al capriciilor istoriei românești interbelice. Spațiul său este o pagină scrisă cu măsură și discretă eleganță, un fragment de realitate care a supraviețuit rupturilor politice și culturale, oferindu-se astăzi vizitatorului nu ca decor, ci ca arhivă vie a memoriei.

Casa Gheorghe Tătărescu: între istorie politică și identitate culturală, devenită EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu, prim-ministru în două mandate în tumultuosul interbelic românesc, se proiectează într-un spațiu domestic ce refuză opulența exacerbată și alegerea spectaculosului. Reședința sa bucureșteană, un edificiu de scară modestă, cu un birou ministerial discret la entre-sol, păstrează ancora autentică a unei culturi a puterii reflectate în arhitectură și atmosferă. Această vilă interbelică, rod al gândirii arhitecturale a lui Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, purtând amprenta artistică a sculptoriței Milița Pătrașcu, a cunoscut multiple transformări, dar astăzi se reîncarnează în EkoGroup Vila – un spațiu contemporan care onorează trecutul și îl păstrează viu în conștiința culturală.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Născut într-o familie cu rădăcini adânci în istoria militară și boierească a Olteniei, Gheorghe Tătărescu a fost nu doar un adept riguroz al disciplinei, ci și un spirit angajat în reflecții profunde asupra democrației și reprezentării legislative. Doctor în drept la Paris, cu o teză critică asupra „minciunii electorale”, Tătărescu a păstrat toată viața o obsesie pentru funcția reală și eficientă a parlamentului, ca expresie a voinței cetății. Însă istoria sa politică este marcată de ambiguități pregnante ce oglindesc epoca pe care a traversat-o: de la rolul său ca ministru al Internelor și protagonista unor gesturi de modernizare și ordine, până la conflictele din Partidul Național Liberal între generații și pozițiile față de regimul regal autoritar. Mandatele sale de prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940) au fost încununate de eforturi administrative eficiente, dar și de restrângeri de libertăți democratice, reflectând o realitate europeană de tensiuni și compromisuri. După 1944, încercările sale de recalibrare politică în fața presiunilor sovietice s-au încheiat tragic, prin marginalizare și detenție, un destin emblematic pentru elitele interbelice confruntate cu comunismul.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii reținute

Dincolo de batalia publică, casa în care Gheorghe și Arethia Tătărescu au trăit este o altă formă de mărturie. La Strada Polonă, această vilă sobru proporționată și atent cântărită ca dimensiune nu dramatizează puterea prin măreție vizuală, ci o înfățișează prin echilibru și decență. Biroul premierului, retras la entre-sol cu intrare laterală discretă, este emblematic pentru o concepție a puterii ca datorie în linie cu viața personală, nu ca spectacol al autorității. Familia selectă care venea aici nu era doar un grup voyeuristic, ci o rețea de alianțe culturale și politice, calibrate în atmosfera întreprinderii comune, a dialogului permanent. Arethia Tătărescu, „Doamna Gorjului”, a fost mai mult decât o gazdă – a fost un actor cultural influent care a contribuit la menținerea coeziunii estetice și morale a casei, dar și la susținerea artei românești – un rol subtil, dar absolut necesar.

Arhitectura Casei Tătărescu: limbajul mediteraneean și ecouri neoromânești

Proiectul arhitectural al casei este un alchimist discret între modernitate și tradiție. Arhitectul Alexandru Zaharia a pus bazele unei teme mediteraneene filtrate prin sensibilități locale, în colaborare cu Ioan Giurgea, care a rafinat conceptul. Astfel, vila nepotrivită pentru opulențe, ci demnă prin proporții și finisaje, aduce în fațele sale portaluri cu accente moldovenești și coloane filiforme tratate individual, dar unite în unitatea compoziției. În interior, șemineul este o relicvă vie a modernismului românesc: creația Miliței Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și parteneră a Arethiei în efortul de reînnoire culturală, poartă o absidă ce dialoghează cu motivele neoromânești, translatate cu un rafinament subtil, fără pastişă.

Finisajele interioare, de la parchetul masiv din stejar, cu esențe variate și nuanțe unduitoare, până la feroneria din alamă patinată, conjugă meșteșugul manual cu o profundă grijă pentru coerența estetică. Sistemul de organizare spațială reflectă coduri sociale clare: un hall central luminat, deschis spre grădina din spate, o sufragerie gândită mai degrabă ca salon pentru primiri, bucătăria izolată la entre-sol. Detaliile acestea vorbesc despre o aristocrație care își măsoară reprezentarea și raportul cu spațiul construit prin reținere și echilibru.

Arethia Tătărescu: cultură și discreție în umbra puterii

Puține personaje au fost atât de-paradoxal-necesare în biografia unui om politic precum Arethia Tătărescu. Prin implicarea sa în binefacere și renașterea artelor tradiționale oltenești, ea a modelat în tăcere caracterul cultural al casei. Relația sa strânsă cu Milița Pătrașcu și suportul acordat proiectului monumental de la Târgu Jiu scot în evidență o dimensiune inteligentă, ce transcendă scena politică a soțului ei. În dosarele arhitecturale, fiind beneficiara oficială, Arethia veghea pentru ca limbajul arhitectural să fie sobru, fără excese și armonios, purtător de valori etice ale elitei epocii.

Ruptura comunistă: degradare și degradare a memoriei

După căderea lui Gheorghe Tătărescu în 1947, odiseea casei aduce o altă dimensiune a istoriei. Recedată în stat, naționalizată și supusă unei utilizări străine vocației sale originare, vila a cunoscut fragmentarea, compartimentările arbitrare și ignorarea detaliilor arhitecturale. Sensul ei simbolic, al unui spațiu al puterii moderate și culturii elitei interbelice, a fost șters aproape complet. Suprafețele și elementele estetice au fost erodate atât fizic, cât și semantic. Astfel, casa s-a făcut martorul tăcut al unei epoci în care memoria lui Gheorghe Tătărescu devenea un subiect incomod, iar „casa premierului” se transforma într-un obiect anonim, aparținând unei lumi „învinse”.

Deruta post-1989: controverse și pași spre reconciliere

Revenirea la democrație și piața liberă au adus pentru Casa Tătărescu un moment ambivalent. Preluată pentru o vreme de Dinu Patriciu, arhitect și om influent, vila a suferit intervenții majore, uneori deplasate față de spiritul și consistența inițială. Compartimentări modificate, finisaje neadecvate, iar funcționarea temporară ca restaurant de lux a provocat dezbateri aprinse, adesea critice, privind modul deteriorant în care patrimoniul poate fi „consumat”.

Ulterior, o entitate străină, cu discernământ mai pronunțat, a demarat restaurarea fidelă a proiectului Zaharia-Giurgea, reconstrucția proporțiilor, revenirea la materiale și voința de refacere a relației dintre interior și grădină. Astfel, vila și-a redobândit o parte din demnitatea estetică și culturală, devenind un focar al reflecției asupra moștenirii interbelice, a ambiguităților biografice ale lui Gheorghe Tătărescu și asupra memoriei publice afectate de regimurile ce s-au succedat.

Astăzi, EkoGroup Vila: continuitate și responsabilitate culturală

Sub numele de EkoGroup Vila, casa de pe Strada Polonă devine mai mult decât o simplă resursă imobiliară. Ea este readusă în circuitul public cultural, cu o deschidere controlată, bazată pe accesul pe bază de bilet, în funcție de programe și evenimente. Această alegere nu șterge trecutul de pe pereți, ci îl pune în lumină, invitând la o întâlnire cu o epocă și cu un personaj controversat, reflectate într-o dimensiune spațială palpabilă.

• Casa poartă încă amprenta timpului, de la feroneria din alamă patinată la parchetul din stejar masiv;
• Biroul premierului de la entre-sol rămâne un semn palpabil al unei etici a puterii, a reținerii și discreției;
• Grădina, cu accente mediteraneene, continuă dialogul originar dintre interior și exterior;
• Proporțiile atent studiate și detaliile rafinate readuc la viață discursul arhitectural al celor doi mari arhitecți ai momentului.

Astfel, locul devine un reacces al memoriei și al culturii, în care nu există loc pentru exaltări sau glorificări simpliste, ci pentru o reconstituire responsabilă a trecutului. Casa lui Gheorghe Tătărescu este astăzi un spațiu viu, cu o poveste întreținută cu respect și finețe, un element esențial al cartografiei culturale bucureștene contemporane.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român ce a ocupat funcția de prim-ministru al României în două mandate distincte (1934–1937 și 1939–1940). Membru important al Partidului Național Liberal, influența sa s-a manifestat în perioada interbelică și postbelică, marcând politica internă și relațiile externe într-o epocă complicată de tranziție și conflicte.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul și prim-ministru, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894). Acestea sunt două persoane distincte, din epoci și domenii diferite.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu exprimă un dialog între arhitectura mediteraneană și elemente neoromânești, cu accente moldovenești în portaluri și coloane filiforme unice. Proiectul este rodul colaborării arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, iar detaliile sculpturale aparțin Miliței Pătrașcu, reprezentând un modernism temperat ce păstrează legături puternice cu tradiția.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în crearea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială și supraveghetoarea estetică a proiectului casei. Ca femeie de cultură și figură de binefacere, ea a asigurat coerenta artistică și a vegheat ca spațiul să reflecte valorile moderate ale elitei interbelice, evitând excesele și opulența.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Astăzi, casa este cunoscută sub denumirea de EkoGroup Vila și funcționează ca spațiu cultural cu acces controlat, dedicat evenimentelor și programelor ce promovează memoria istorică și arhitecturală a locului, accesul realizându-se pe bază de bilet, în funcție de program.

În această vilă, mai mult decât într-un muzeu, se trăiește și se reflectă o epocă, în dimensiunea sa politică, socială și estetică. Pentru cei care vor să pătrundă în această poveste, invitația este una care cere deschidere intelectuală și o privire lucidă asupra complexității trecutului. EkoGroup Vila oferă acest spațiu al întâlnirii cu memoria, cu unele dintre cele mai subtile texte arhitecturale ale modernității interbelice românești și cu urmele unei figuri controversate, ale cărei decizii au modelat o parte importantă a destinului României moderne.

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă: contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii privind programul și vizitele în această vilă de patrimoniu.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.